agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-22 | | Înscris în bibliotecă de Mihai Miro
I
Din vârsta fericirii fără minte Icoane dragi mi-apar mereu-nainte : De lume răzlețită și sfioasă, In ramă de salcîm zăresc o casă. Și-n casă, într-un colț întunecat, Văd un copil de mama lui certat. El mâinile și-ntinde spre iertare, Dar ea-i tăcută și nendurătoare. Din toți câți trec, nu-i nimeni să-l aline ! Și plânge-năbușit copilul – Ș-adoarme în suspine. Dar peste noapte-o biruiește dorul – Din somnu-i sare muma, Și spre ungherul unde-i doarme-odorul Pășește-n vîrful degetelor numa. Pe somnul lui cel fin Duioasă se-nclină ; De-al vieții sale chin Un zâmbet i-animă. Zbucnește fără’ zăgaz Iubirea ei mută – Și plânsul lui obraz Plângând îl sărută. Și mii de mângâieri Pe creștet i-adună – De ziua cea de ieri Ce dulce-l răzbună ! El simte cum s-apleacă peste dânsul O umbră bună ce l-ar dezmierda – Și-ntr-un suspin, pe cînd ea-i șterge plânsul, Intinde brațele lui mici spre ea. De gâtul ei s-atârnă în neștire – Toți îngerii din ceruri îi sînt frați ! Invăluiți de-a candelei lucire, Copil și mamă dorm îmbrățișați… II Tu, inimă de mamă, soarta mea, De ce mi-ascunzi tu darurile tale ? Căci la pământ căzui cu sete grea Și iată ! a secat izvoru-n cale… La porți străine am cerșit iubire, Și porțile cu zgomot s-au închis ; Iar unde-am vrut să picur fericire Am otrăvit dumnezeescul vis. O, mamă ! o nădejde mă mai ține : Că n-ai să-ți uiți copilul în străini – Că în curând mă vei chema la tine, Să gust din rodul veșnicilor spini…; Că, bună, vei veni să-mi vindeci rana In clipa sfântă cînd voi adormi, Cînd sub pleoape voi strivi icoana Acestei lumi – ce n-a fost, nici va fi… Inalță-mă atunci, spălat de rău, In lumea inimii ș-a frumuseții, Să mă deștept din somnul greu al vieții, Plângând, de mult noroc, la pieptul tău
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate