agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ KW
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-26 | |
Scrisoare
Unde vei fi? Aici, eu îmi ascut singurătatea, Printre stelele ce miros a dropsuri de lămâie. Pot să întind mâna să le iau, să le zdrobesc între dinți... Nu o fac, parcă au totuși un sens... Unde vei fi fiind, neiubitule, trist ca un lan de mărăcini înspre toamnă, cu ghimpi arcuiți și frunze țepoase, - un lan unde nu poți pătrunde decât atunci când ești hotărât să te-omori... Pe unde-ți aluneci ochii grei, visători, și șoapta ta aspră ca o țesală alunecând pe spatele unei prințese dintr-o eră apusă, vădind dâre de sânge prin timpul placid? Pentru ce să mă aflu, să mă nalț, să înfloresc cu diamante de rouă pe chip, dacă tu ești străin, înstrăinat și de propria-ți viață? Pentru ce să-mi înfoi, zâmbitoare, nurii de var dacă tu aevea nu vezi? Cum să trec puntea suspinelor vieții dacă grija ta nu îmi poartă piciorul pe scândurica îngustă și deasupra ai pus un cer încruntat și sever... Nu știu să te iubesc în alt fel. Asta e. Te iubesc ca o femeie de sticlă. Poți vedea ce fac toate cuvintele tale în mine, ce flori desenează, de gheață, ce fel de culori irizează-n boccele lor cu vocale. Te iubesc ca o femeie de fum. Respirația ta, de-o anumită fervoare, taie în mijloc un drum și vălătucii de aur se dau la o parte ca în fața sabiei viteazului capetele de balaur, plecate. Te iubesc ca o femeie de lacrimi. Ele cad cu zgomot, grăunțe de opal înghețat în beșica umflată, uscată, de porc. Acolo zuruie înnebunite, alergând în arce de cerc până vine mâna ta să le-oprească și, eliberate, să le răsfire prăfoase, să le cunoască una câte una, cu muchiile lor elegante și inima albă. Adună-le toate și așează-le-n salbă ele îți vor meni în care ev ne-am avut tare dragi și pe când ne vom naște pereche. În această lume, dragostea noastră este proscrisă și strigată-n răspântii de parc-am ucis. Este definitiv și strict interzis să te uiți la mine cu drag. Lume nebună, ce-ai tu cu mine și cu dragostea inimii mele dacă eu nu-ți vin nici în prag?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate