agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-28 | |
Mi-am amintit de trupul vechi și ruginit
Din atelierul ca o urnă etruscă și uitată; Am luat osul înnegrit de fum de țigară Cu fitil de iarbă oarbă din mijlocul pieței Să-mi lumineze ochii, umerii și palmele. Trupul, vă rog! îi cer eu păianjenului, Meșterul ajuns din urmă și-ntrecut de timp. Plină de patimi, materia trebuia dezinfectată Cu sunete de mărimea fluturelui fără zbor, Întors din timpul vârstelor, încăpățânatelor, Cu o durată medie de pas ușor de furnică. Stilul sobru și puțin somnoros uns cu rachiu Ne-ndeamnă spre chioșcul cu vechituri. O coastă a lui Adam, cam scumpă, dar cu gust Înșurubată în partea stângă și unsă cu ulei; Limba Solomon, puțin ruginită și cam mare Va fi pe dreapta, gata de ultimul zbor în palmă; Pe partea superioară, cele mai neînțelese lucruri: Rațiunea Thales M, logica Aristorel- model vechi, Inteligența Pitagora, anii 30 și iubire Sf. Matin T, Montate cu speranță într-un Fleur-de-Lis. Puțin chihlimbar amestecat cu vin, electroni, Iar deasupra ametiste presărate pe culoarea Ocru metalizat a vechiului Ford din grădină. Păianjenul a obosit, iar eu, într-o tăcere ostentativă Cos glasul umbrelor de timpanul drept, Ung pielea cu vocala cea mai fericită de pe masă, Rostesc o rugăciune din cuvinte mute Și depun jurământ să vin în alte trupuri Pentru ca să nu le uite domnii cei fițoși, Plutind pe tot ce se declară nou. Cei care vâră sufletul pe trupuri aurite, Inocente, jerpelite în lipsă de timp. Sărut meșterul pe fruntea-i umezită De trudă de metale, miros de combustibil Stingând lumina vie cu gust de piele arsă. Ies încet, pe poarta din spate Spre parcul de expoziție de suflete, Frunze, gândaci și umbre Spre a vă uimi, domnilor, cu trupul meu. Nu e de vânzare, doar pentru odihnă!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate