în dulapul meu
tăcerea goală, flamândă
umblă prin dantele
urme de parfum
umblă cu ochii holbați
pe sub fustele de mătase neatinsă
prin sertarele reci, de cireș
tăcerea își întinde picioarele
ca după un drum lung
șerpuit
în fața ei
mă fixez
nemișcată pe aer
ca pe niște cârje incolore
nemaivrând să m-ascund
pe după boarfele astea
bântuite

dați-mi un ruj
aprins
vreau să-mi sluțesc
tăcerea asta curvă.