Greieri nebuni –
crâncen puși să măsoare
eternitatea.



Bătrânul stejar
Străjuind firea toată
Geamăn lui Dumnezeu.



Vaier de clopot.
Smerită mănăstirea
urcă în tării.



Tandre săruturi
pe coapsele vântului –
frunzele toamna.



Norii mângâie
azurul de catifea.
Ceru-i departe...



Frunze veștede
citind palma vântului.
Destin fără capăt.



Ce nebunie!
Din penelul Tău, Doamne
toamna aceasta?



Ploaie de frunze –
trotuare pictate
în stil pointillist.



În octombrie,
pădurea dă examen
la Belle Arte.



O frunză veștedă
cade ca o lespede,
pe inima mea.



Aurul toamnei
ascuns hoțește de vânt,
sub bruma de plumb.



De sus din munte,
pe funiile ploii
coboară toamna.



Din orga ploii
un recviem de toamnă –
înmormântând zei.



Copaci desfrunziți.
Niciun tren în stație.
Doar telegraful...



Spital, ploaie, frig.
Un câine lângă poartă.
Ne privim tăcuți.



Brusc de după colț
un câine ud leoarcă.
Ne-am speriat amândoi.



În geamul dublu
paingu-n pânza lui, mort.
Ca un samurai.



Stea căzătoare –
pe pragul neantului
un ultim sărut.