Cu sufletul pierdut în depărtarea
frumosului din clipele ce trec,
O flacără mă fumegă în zarea
privirilor cu care te petrec.

E ceasul în neliniște pierdut
când pe cadran mai face un ocol,
Cât eu cuprins de-un freamăt argintiu
plutesc precum petela într-un bol.

Din neodihna timpului fățarnic
o aripă de trecere prin gând,
Mă pierde în păcatul fără vină
de-a fi un trup cu sufletul flămând.