ne-am așezat rogojina
nu departe de calea ferată
mă uit la ceas și privesc disperat prin mulțimea
antrenantă ca rubrica zece (uz casnic gospodăresc)
din piața aradului.
din gară se aude un tren plictisitor
(ceva personal pentru navetiști
nici măcar săgeata albastră
care te duce cu gîndul
la vamă
la algele fosforescente de-acolo)
foia cristinel îmi enumără
ălă care a trecut pe lîngă noi e director la bcr
o vezi pe aia șefă la raiffeisen leasing
pe ălă pe aia cu unul cu doi
dacă e o zi bună chiar cu trei
își face semne discrete peste șapte pături
și peste nu știu cîte buci întinse la soare
ceea ce-l face să se simtă bine
poate chiar puțin important
ce zici de bestiuța aia ce țîțoance are
zic pe dracu ce să zic nimic
și mă uit pentru a miliardisima oară la ceas
și atunci apari în cele din urmă tu tu
și nici una nici două dispare pacapul
și dă-i și-l caută pehlivanul
pe sub pielea de paie
în băltuța roșie de bumbac
dar eu ți-l găsesec și cînd ți-l aduc îți șoptesc
de-acu’ dac-avem puțin noroc
o să treacă prin apropiere ceva interesant
o molocomotivă
tu-mi zîmbești și-mi spui florin vii să mergem la înoată?
vii? vii? vii? vii? vii? vii?
firește că vin