agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-02 | |
Divină-mi suni, și brațe nevăzute
Mă cheamă înspre îndelungi visări Când amintirile și viitorul îmi zâmbesc, Apoi se tânguiesc. Un tremur cald, pe care l-am crezut întotdeauna Și iar încep, mă caut și-mi aștern Un lin surâs. Nu m-ai văzut, dar tu mă ții în palme Și încordând întreaga ființă te ating, Dar tu ești însăși încercarea simplă De-a acorda tensiuni și relaxări. Un glas pe care mi l-am construit din amintiri Și îl cunosc că-și va schimba mirarea Mă va convinge încă să te cer Prin preajma mea, schimbându-mi gândurile iar, Și uimit că-mi spui din nou Atâtea sunt din mine răsărite, prin curgerea și unduirea ta, Aș putea să-mi fac și căutările pierdute Dar tu nu-mi iei în seamă îngânarea, Tot trecând, îmi lași scurte răgazuri de tăcere, în care vreau să meditez la vocea ta. Însă pe umerii tăi stau atâtea drame, nici nu sunt ale mele, și-mi tot spun Că-mi vrei surâsul, și mă cauți chiar pe mine, Þi-am stat în brațe nu o dată vesel și timid, Și iarăși mă apeși cu gânduri multe Apoi te luminezi, și nu-mi doresc Să am tristețea asta pe tăcute Ci să te știu, să te închipui și să-l simt, Acel cântat ușor, sau euforic Ce-mi schimbă-nfățișarea, bucuria, Te știu atât de-aproape, și m-acopăr în valurile din tristețea ta, Dar sunt și culmi, și tu le faci ascunse Când n-am crezut, că ai putea să fii așa. De-aceea tu mă-ntrebi, iubito... dac-aș alege, privind spre unduirea ta Acel surâs firesc dar rece Sau freamătul și însăși muzica? Nu a fost ea cu mine-atâta vreme, Și nu în poala ei m-a alintat? N-a fluturat pe lângă mine o rochie cu un foșnet nemaiîntâlnit? Mi-am îndreptat toate zâmbetele spre tremurul din palma ei, Pe care mi-o întinde-ntotdeauna Și mă cuprinde ușor, și temător, Îmi e în fiecare clipă credincioasă, Să stau s-ascult sau să mă-nnourez Nu-mi cere poate nici atât. Să umble goală... E-ntotdeauna sinceră până la goliciune. Dansează și-n fluturul nenumărat al faldurilor Îmi place să mă pierd și să îmi caut ceva ce sper că numai de la ea aș putea lua. A fost cu mine de la început... Sunt numai eu în mrejele-i, și niciodată altul Și, draga mea, ea face să tresară Atâtea șoapte și-ntr-atâtea visuri, îmi regăsesc partea cea bună Îmi sună limpede orice tristețe Și orice bucurie vine-ntr-o secundă. M-a mângâiat atâta vreme... Și am crescut cu ea, Mi-a arătat visarea și melancolia cele mai ascunse. Din spatele surâsului sau oboselii, a tresăririlor, O știu de mult, și i-am zâmbit adesea. Și totuși, când mă uit înspre-amăgiri, Spre ochii verzi ai tăi – Sunt tot cu ei. Mai 2006
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate