De doruri neștiute am sa mor
De vifor dulce fără de amor
Că negăsind iubiri fără de dor
E tristă clipa fără un fior

În zări albastre ce cuprind mirare
A apărut fermecător fior
Așa mirare a cuprins lumina
Că nu-ntelese gândul trecator

De ce să se aprindă oare,
Pe înserate și cu dor
Fiorul ce din șoaptele albastre
Străbate un cuget trist si trecător?

E o-ntrebare ce se știe
De cei ce făuresc iubiri
Dar poate sufletul să știe
De ce un dor să moară din iubiri?