De-am semăna sămînță cenușie
ce flori ciudate-ar cuteza s-apară?
Și cum să nu mă tem de veșnicie
cînd moartea tropăie de zor pe scară?

Ce fel de arbori străjuiesc morminte
și trunchiul lor de unde-și trage sevă?
Cum să mai crezi, știind deja că minte
cu măru-n mînă ipocrita Evă?

Și sub balconul Julietei cine
mai cîntă serenade-n miez de noapte?
De unde cumpărăm amfetamine
Și pînă cînd să mai vorbim în șoapte?

De unde am venit, pe-această lume
și încotro ne îndreptăm cu toții?
Ne naștem diferiți – așa se spune –
dar devenim egali în fața morții?