agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-07 | |
¤
buzele mele – cruce sărutului – bat țiuie jucărie stricată inima între ceruri dezgheață se va stinge curând rotunjind umbră de piatră ¤ Tu ești Alesul! Tu ești Alesul! auzeam noaptea în copilărie aminte ia! secundele trec pasă-te pasă-le pasă-ne de ce gândești și vei scrie ¤ sudoare și praf – văratică lună privesc muntele neîmplinirilor mele iar lacrimile poate himerele lumânărilor întunecă geamul dublând țesături de perdele anotimpurile – toate – mi-au fost un crăciun mama și tata mai zâmbesc dintre stele îi privesc parcă în serile căminului cultural dintre scaune putrede și grele mai sus că nu se vede scrisul! vociferează fluieră bat cu picioarele în dușumea spectatorii pe întuneric îi străpung pe toți cu privirea așa cum dintre nori ai sfârteca norii ¤ aceste rânduri azi le scriu pe gura prăpastiei în care m-oi zvârli doar mâna va rămâne să mă zboare în vulturii pe care i-oi hrăni ¤ mult am tânjit să pun în slove semne dar oamenii sunt împietriți de mult de-aceea mă voi scufunda în gârla ce spală muntelui picioarele plângând vor scrie alții despre lumi moderne despre tehnologie poate-un nou pământ spre care-a rătăcit și al meu suflet precum un șchiop întruchipat în cânt dar orb n-am fost căci am atins înaltul între mizerii scormonind adânc piciorul teafăr va călca pe toate de nedoritele ce-n cale mi se strâng ¤ și astfel prăbușit voi ține pumnul spre chipul zeului imaginar ca în cădere să-l rănesc de moarte pe gât vârându-i ultimul pahar bea demon al fățărniciei aurite! bea filantrop cu normă de șomer! atâtea vieți la semafor așteaptă mașinăria ta de vis și fier dar ție-ți plac vitezele nebune și să stropești cu stele trecători bea maniac al curbelor mortale apoi izbește-mi-te-n frunte – mori! ¤ deschideți gura cum deschideți ușile! îi sudui sunteți coada sub care fătatu-s-a brezaia șterg chipul pe geam – ei dispar doar luna și creasta și ploaia (04.08.2006, Rucăr)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate