cobor trepte si urc trepte,
pas normal, fara regrete,
fara sa imi fie frica
ce se va-ntampla de maine,
am prieteni, luntre mica,
am si carti, am si stilou,
uite, ma apuc de scris din nou
cum nu am mai scris de cand
mi-a intrat computerul in casa.

las afara ce e de,
transpir si scriu repede,
nu am timp, nici alta viata,
doar in dimineata noapte
si-n noapte o dimineata.

ea e frumoasa cand nu plange
si mai frumoasa cand o face,
in rest e liniste si pace,
in rest e frumusete pura.

ea e frumoasa ca un cantec,
note se-ntind pe pian
si-n timp ce ea este frumoasa
m-am oprit,

nu mai am plan.