Și dac-ar fi să ne-nvelim cu clipe
Și ani să crească-n loc de gene,
Te-aș săruta cu cer mereu pe pleoape
Și te-aș iubi numai prin semne.

Și dac-ar fi copil să mai rămân,
Cu ochiul plâns sub cetină de brad,
Aș adormi mereu cu visul pe pământ
Și-aș alerga amurgul fară să mai cad.

Și dacă ochii lacrimile mele ți i-ar mai putea spăla,
În goana lor după un anotimp nemaiștiut,
Din pirueta vârstei îngerești poate-ai afla
Cum tremură povestea în gura unui mut.

Dar,hai, să ne-nvelim cu cipe,
Doar anii să-i lăsăm să murmure pe gene,
Să-nchidem cerul peste pleoape
Și dragostea in semne...