Cuvantul cheie pe care l-am gasit
gandirii mele este miscare.
Mai exact, miscare oprita in loc,
vazuta mut,
in lipsa totala de audibil si de vizibil,
in absenta insasi a urmei
ca ceva ar fi putut fi mai aproape sau mai departe
de vreun punct fix.
Desigur, gandirea mea e relativa,
e un crenel de bec in care bate vantul
si in care-mi place sa gasesc cuvinte cheie.
Dar refuz conceptul de joaca,
chiar daca acesta poate cuprinde,
laolalta,
iubire, raset, nestiinta, nebunie.
Aleg in loc cuvantul joc,
necunoscutul cuvant-joc.
E doar miscare oprita-n loc,
viziune muta
a ceea ce-ar fi putut sa fie...
si oare e, va fi, a fost?

Lipsa de audibil si vizibil,
nici un raspuns intrebarii mele.