izvorăsc iubiri pe cărări răsfățate de zâmbetul lunii.
izvoare de farmec ale zilei de mâine se ascund în legende de vrajă.


risipesc pași de nisip ai razboinicilor centauri, pe strungăreața zilei aride...
nisipuri din trunchiul copacului înțesat cu oracole, acoperă timpul.

cerșesc în fata bisericii spumă de mare, să limpezesc sânul apei din ochii iubitei.
ascultă cu palma întinsă spre cer, clinchetul visului, cel ce și-a tocat avutul.

vântur durerea fecioarelor cu aripi la răscruci.
păzește intrarea, fanaticul vânt, mercenar fără cuib.

dezleg bucuria din zmeul durerii.
dezlegată din strigătul aștrilor, tăcerea-și mănâncă coliva.