agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 918 .



Poveste de demult
poezie [ ]
ciclul Povești din veac

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pârâu ]

2006-08-19  |     | 



De zile-ntregi își perie cosița,
regina în oglinda fermecată,
privește lung și-o roagă înc-odată
- Știi cine mi-a răpit mironosița ?

Răspunsu-i doar o simplă tulburare
de ape, spus cu voce tremurată:
- Nicicând nu vei afla pe mândra fată
de stăruiești cu-o astfel de-ntrebare !

Zăpadă-Albă, mândra ta copilă,
pierdută-i pe vecie de când Zmeul,
o ispiti, țesându-i curcubeul
ca nadă. Și-a răpit-o fără milă.

O ține în castel în vârf de munte,
cu porțile în fiare ferecate
și paznici doar dihănii blestemate,
pe nepoftiți degrabă să-i înfrunte.

S-a juruit hidoasa creatură
balaurul și veste-a dat în țară,
ca peste ani să-i fie soțioară,
Zăpadă-Albă, frageda făptură.

Acum e un copil, dar o așteaptă
păzind-o pân-o fi să crească mare,
fecioara cea mai mândră de sub soare,
de dragul ei s-ar prinde-n luptă dreaptă.

Ãst-timp, împărăteasa dă de veste,
voinicilor din zarea luminată,
că cel ce-o va salva pe scumpa-i fată,
se va-nsoți cu ea ca în poveste.

Cercat-au mulți s-ajungă în tărie,
dar monștri puși de pază îi alungă;
niciunul nu răzbește să-i înfrângă
și viața li se pierde pe vecie.

Trecut-au ani și clipa hărăzită,
pentru vestita mai demult nuntire
sosește și copila din privire
lacrimi varsă, de lume părăsită.

Deodat' un trăznet vine din tărie,
un buzdugan ce-n drumul lui strivește,
năpârcile de pază când lovește
și fetei îi vestește bucurie.

- Eu sunt voinicul Dordesprinsdinsoare,
Zăpadă-Albă, nu-ți mai fie teamă !
Ridică buzduganul de aramă,
prinzându-se cu zmeu-n încleștare.

În luptă dreaptă, paloșe sau ghioagă,
cu buzdugane aprig s-au luptat,
din zori până aproape de-nserat,
cel ce învinge, floarea să aleagă.

Și tot ca în poveste zmeul piere.
Iar Dordesprinsdinsoare se închină,
Culege floarea albă din grădină,
ducând-o mamei frânte de durere.

Ce a urmat ? O nuntă-mpărătească,
cu oaspeți dragi din șaptezeci de sate,
au petrecut trei zile numărate,
pe mirii fericiți să îi cinstească.

Apoi, când soții pleacă spre iatacuri,
truditul bard cântarea isprăvește.
Umblând prin lume basmu'și povestește
la șezători, pe prispe sau cerdacuri.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!