agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-19 | |
Degetele se joacă pe contururile telefonului,
se opresc pe cifrele care duc la tine, ezită. E ziua ta, de ce să nu te sune? Își continuă jocul, poate puțin tremurând, poate sperând să facă asta într-o zi cu mâna ta nu știu ce să facă. Se ridică încet, caută tasta cu “L”... aa, era aici... și “A”-ul, un spațiu mic în care pun gândurile mele... “MULÞI”... mulți ce oare? mulți prieteni... mulți negi erau pe gândurile vechi... mulți... “MULÞI ANI”, da! au uitat, au înghețat degetele de atâta timp... și totuși, de ce mulți ani? mai bine bani... oricum niciuna nu aduce fericirea! Și-acum SEND. OK. Degetele cad jos obosite.De-odată se ridică speriate: licuriciul a început să lumineze vesel. Încremenite așteaptă, și cele câteva secunde devin infinite. Telefonul sună. Degetele încep să danseze pe melodia preferată, pe ecran apare numele tău, telefonul vibrează ca o inimă ce bate nebună... și se oprește brusc.Abia a început și s-a oprit. Brusc! Degetele cad seci, ca după un cuțit mult prea ascuțit.: ecranul monoton arată: 1 apel ratat. O fericire ratată, și degetele vroiau doar să-ți spună “La mulți ani!”... Prea multă grabă ca să-ți pot auzi vocea, la ce folos să simt soarele, mi-ajunge lumina de la un telefon! O lacrimă ratată. Degetele ude, se îneacă, prea reci pentru că nu s-au mișcat de lângă apelul tău ratat de mult. Au spus tot, au iubit tot... ba n-au spus tot, mai era “Să fii fericit” ... dacă poate găsi cineva fericirea, dacă nu primești și tu cumva un apel ratat... Și faptul că vor să-și facă cuib în mâna ta, așa, ca niște păsărele... le primești? Acum au adormit în frig! “Beep” un mesaj, treziți-vă iar degete, “Citește”, “OK”, ești tu iar: “Aștept să vii...” Degetele se joacă iar, pe contururile mâinii tale; e așa cald, n-ar pleca niciodata de acolo, dar “Beep” alt mesaj, cu greu ating tastele, “Citește”, “OK”, “Ca să nu se simtă telefonul abandonat!” Lasă telefonul deoparte și se întorc vesele în mâna ta, adorm acolo, e așa cald, așa multa iubire... Începe să sufle un vânt rece; degetele se trezesc amorțite, iar au visat, iar au fost abandonate...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate