M-am asezat putin
să-mi dreg oleacă trăirea,
că tare a mai răgusit,
săraca.
Mi-am întins obsesiile obosite
pe trotuar,
si-am întins mâna să verific
dacă mai am dorintele la mine,
dar ceva m-a oprit…
Ducă-se !
Si-asa nu mă mai încăpeau.
Priveam fascinat de jos
cum mergeam înainte,
netulburat,
cu aceeasi pasi calculati,
până am dispărut în zare.
N-am scos nici un sunet.
M-am gândit că fără mine
te-as face să zâmbesti
mai mult.