agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-22 | | Înscris în bibliotecă de Carmen Sorescu
Confuzia dintre sfinți și ipocriți
Simțurile lumești sunt trepte ale pământului Simțurile spirituale sunt trepte către cer De sănătatea simțurilor lumești te îngrijești cu lipitori, De sănătatea spiritului "Prietenul" e cel ce are grijă. Iar dacă sănătatea spiritului o ai de te-ngrijești de trup, Sănătatea spiritului o ai doar când trupul încetează-a exista. Sufletul divin domnește peste trup și-l nimicește, Dar după toate acestea, el e creat din nou Ferice de sufletul, care, iubindu-l pe Dumnezeu Și-a părăsit familie, bunuri și avere! Și-a nimicit căminul, să afle comoara tăinuită Și cu acea comoară l-a făurit din nou în chip mai luminos Ferice de cel ce-a stăvilit lumeasca aplecare, purificându-și calea în ăst chip, Și-apoi și-a împrospătat cu nou șuvoi calea aleasă; Ferice de cel ce și-a arătat din carne cu lancea-ascuțită Așa încât deasupra rănii să crească-o altă carne, mai curată; Ferice cel ce-a năruit cetatea spre a-i alunga pe cei fără credință Și a-ntărit-o mai apoi cu turnuri, ziduri, parapete – sute. E oare cineva care să poată spune cum e lucrarea Harului divin? Eu fost-am nevoit s-o înfățișez doar prin aceste pilde. Uneori apare sub o înfățișare anume, alteori alege alte chipuri O, da, când e în joc credința, domnește confuzie și tulburare. Nu e aidoma cazul celui ce fața și-o-ntoarce de la Domnul, Cu cel ce s-a cufundat și e absorbit în El cu totul Cel din urmă privește întotdeauna către Dumnezeu, În vreme ce fața primului arată o nemăsurată încredere în sine. Privește chipul fiecăruia și cumpănește cu temeinicie, Căci poate te ajută să recunoști chipul Adevărului. De vreme ce sunt mii de demoni cu-nfățișare omenească Nu-i bine să te alături oricui și făr de cumpănire. Atunci când păsărarul sună din fluierul amăgitor Vrând s-ademenească păsări înspre a lui capcană, Zburătoarele aud văzduhul vibrând de viersul altei păsări, Și coborând din ceruri, nu află decât plasă și cuțit. Asemenea și ipocriții mârșavi fură cuvintele dervișilor, S-ademenească oamenii de rând prin josnica minciună. Faptele binelui răspândesc numai lumină și căldură, Faptele răului – doar înșelăciune și lipsă de rușine. Ei înspăimântă omul simplu înfățișându-i un leu umplut cu paie, Și îl numesc pe falsul Musailima cu numele de Muhammad Dar lui Musailima i-a rămas numele de "Mare mincinos", În vreme ce lui Muhammad i se mai spune "Ființa desăvârșită" Vinul lui Dumnezeu răspândește a moscului mireasmă Vinul răului împrăștie în jur boli și suferință. Rûmî, Mathnawî (Versete spirituale), pagina 22
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate