agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-25 | | Înscris în bibliotecă de Magdalena Dale Primăvara De ieri ninge roz. Tăcută simfonie a înălțării Rândunele-n zbor. Una-și are cuibul în pridvorul meu Petala de măr în zbor mi-a atins buza. Un timid sărut Un porumbel alb vine zilnic în balcon. Ne privim tăcuți Șipotul apei adâncește tăcerea sub raza lunii Cad peste Grivei petale de cais. A deschis un ochi Floare de cireș, te-ai pierdut în părul meu – alb ca și mine În drum spre soare iedera se strecoară prin iasomie Vara Un deal, o casă... Hora la Niculițel... Le revăd mereu Păpădiile risipesc bani de aur, în jurul casei Pe un loc viran cu grămezi de gunoaie, o margaretă Mătasea broaștei. Covor care ascunde misterul apei Fetița plânge. În ochi i se-oglindește păpușa spartă Un brotac zglobiu – a sărit pe ridichea ce-am aruncat-o Cerul privește printr-o spărtură de nori, oglinda apei Sub nori plumburii, holdele în mișcare risipesc aur Un fulger pe deal. E degetul luminos al lui Dumnezeu Tună într-una. Pesemne că a răcit Sfântul Ilie Norii se-oglindesc -la un surâs de soare- în roua florii Seninul bolții își află oglindirea și în noroaie Aburi aromați. Sunt invitația ceștilor de ceai Seara pe plajă. Un strigăt de pescăruș se pierde-n nisip Soarele-n apus însângerează lacul. Plutește un pai Privind către deal cum se înalță luna, soarele-a pălit Descopăr noaptea când se aprinde-o făclie în adâncul ei Oprită de-un ram, luna-și varsă argintul în bezna râpei Zăbovind, luna privește curioasă luciul fântânii Floarea miresei- constelație albă risipită-n noapte A căzut o stea Prin aripile nopții. Un gând se-nalță Gondole de aur străpung noaptea de argint. Catran pe ape Rufe pe funii, cochetează-n adieri, sub clar de lună Îți dărui toată bolta de miriade pentru o șoaptă Toamna Galbenul frunzei este alocuțiunea toamnei ce-a sosit O turturică gângurind mi se plânge. Are dreptate Un pisoi orfan. O fetiță-l ține strâns. Ambii-s fericiți Vacarm nesfârșit. Îmi construiesc într-un colț cuib de tăcere Cât ține noaptea picuri bat în geamuri. Nu vreau să-i aud Iarna Fanar ruginit. Lumina pâlpâindă gata să moară Din văzduh o stea. Mi s-a topit pe obraz. prima ninsoare Fulgii cât pumnul. Ca în copilărie, pe deal, la Bădila Uitat și stingher părăsit în zăpadă plânge un galoș Trece un câine cu zăpada pe spate. Unde o duce? Kogălniceanu cu mâna întinsă: numai zăpadă E iarnă în toi. Singura frunză pe ram luptă cu vântul Alt alunecuș. Pălăria, ochelarii și eu la mijloc O vrabie ghem. Nu se îndură pe ger să își ia zborul O veveriță printre brazi plini de omăt. Încremenită ...doi cărbuni, morcov, mătură, pălărie; stă santinelă Privesc spre cămin. Ultimele pâlpâiri se-ncurcă-n umbre Pe pozele vechi sanie cu zurgălăi. Copilăria! Scutur zăpada. E ultima ninsoare până la anul?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate