Asta noapte te-am iubit in kirilica veche,
Alfabetul ala cu tot felul de semne complicate,
Care pe care, iesind de nici unde nu te astepti,
Si intrand, apoi, in locurile secrete
Dintre piele si sange,
Strecurandu-ne bland printre tainele oaselor noastre
Asezate in cerc.
Ti-am impletit in carne “semnul moale” si “semnul tare”
Pe rand si deodata,
Si incrucisat.
Am desenat opturi razlete si cercuri concentrice
Si tot felul de fragmente de litere si sunete
Si mirosuri.

Asta noapte te-am iubit intr-o limba moarta,
Ca si cum ar fi fost pentru ultima data.

Dar si astazi e-o zi.