Tu chiar crezi ca suntem adulti?
Eu cred ca ne prefacem,
Poate de teama,poate din orgoliu.
De tine nu mi-e teama
Si ma dazbrac de orgoliu
Fara jena ,bucuroasa ca un copil
Care scapa de haine,
Ramanand doar cu sufletul
Care se joca in voie
Cu piciul din tine.
Hai sa-i lasam sa se joace,
Cat ne facem noi datoria de adulti.
Mereu ma-ntrebam
Pentru ca functionez cu intrebari,
De ce tu, de ce atat,
De ce nemarginit.
Se iubesc in noi adultii,
Dar mai ales se iubesc
Copiii care suntem.
Am cunoscut batrani copii
Si copii batrani.
Bunica mea a murit fetita,
Crescand fetitele bunicului,
Mort inainte de a-mi fi bunic.
Copiii viseaza sa se joace
De-a mama si de-a tata.
Nu pentru a face ce fac adultii,
Ei nu stiu ce fac adultii,
Ci pentru a se juca altfel,
Mai complicat, mai inteligent.
Numai ca uita jocul
Si-nvata, prea repede teama.
Oare adultii sunt vreodata fericiti?
Ce bine ca amandoi
Ne putem scoate copiii la joaca!
Hai sa ne luam rolul in serios
Si sa ne jucam de-a adultii.