imaginea ta venea să-mi danseze dragostea
întinerea cu fiecare bătaie de inimă aerul
săpa în palme labirinturi

te priveam din spatele limbii înstrăinate
mă certam de moarte cu orele surde
le ceream despăgubire pentru toți îngerii ce mi-au dezertat
din simțire

sunt prea singură iubitule o gară căpătuită
unde întrebările deraiază frecvent
le-am învățat pe de rost mersul
șine înguste roți dizolvate în creier

toată viața te-am iubit obosind

al cui o fi trenul trecut printre degete?