se strigă pe sine o dată
în cercurile apei
apare un chip fărâmat în bucăți
privind chinuit înspre cer
plutirea frunzelor prin ochi
salcia caută mângâiere în ei
e toamnă iar

cineva prin spatele său
aruncă o piatră în joacă
tresăriră și cea de pe mal
și cea din adânc nevăzută
de alții

îndepărtată o pasăre cântă
fiecare gând al perechii sale
e soare în iubire nu mi-e teamă
ne încălzește la iarnă

se rupe de visare fata
salutându-se pe furiș
cândva o să se întoarcă aici
bătrână

trece timpul toate podurile
spre casă