Cea de scris este defectă,
Se-nțelege, o mașină.
În viața asta infectă
Nu mai scrie, e prea fină.

Să iau oare un creion?
Să aștern ideea pe o hârtie,
Voi deveni atunci campion,
La bârfă și la prostie.

Cine mai citește o carte,
În vremuri învălmășite?
Doar cei care sunt pe Marte,
Și au frunțile teșite.

Ai oare un gând în cap?
Pune mâna pe un toc.
Încăpățânat ca un țap,
Și talent ia mai deloc.

Mașina cum e stricată,
Râde de neșansa mea.
Ai pe creier doar o pată,
Nu vezi cum râde lumea?

Dacă ai idei mărețe,
Folosește chiar și pana.
Cine oare să te-nvețe
Cum se oblojește rana?

Într-o lume anterioară
Am fost regină, ce-i de râs?
Și de ciudă atunci o să moară
Toți cei cu mașini de scris.

La hârtii le dau și foc,
Nici nu mă mai interesează.
Și la gânduri de mă-ntorc,
Clipa rea se distanțează.