Eu sunt urcușul,
timpul doar prin mine,
se definește și se întreține.
Și-s drum, nu țel,
notă explicativă pentru el.
Un fel de aer care-i dă măsura,
prin toate cum se dă dea dura
și cum prin mii de guri înghite cu nesațiu,
tot ce-n închipuire este spațiu,
și-atunci prin anusul clipei,
ce nu minte,
nemărginirea nu-i mai ca-nainte.
Și eu sunt unic martor,
excreției cu sens,
îngrășământ sublim în Univers.