O tăcere pusite mă-nfioară
Lacrima ce cade începe să doară
Iar lumea din jur e tăcută și tristă
Iubirea ce moare nu mai există.

Când ai plecat,
Si cerul a strigat
M-a inecat
În lacrima ta;
Nu inteleg,
ce te-a făcut așa,
Dar nu uita,
Tu ai iubirea mea.

Veghează asupra-mi, tu, mandra stea
Si intelege ca-mi iei inima
O pasare-n noapte îsi plânge durerea
Sunt singur si trist, rămas cu tăcerea.