din cand in cand
ne dam seama
unul de altul
si atunci ne privim in ochi
staruind in complicate
mreje capilare
brodate de jur
imprejurul retinei
si am vrea sa spunem un cuvant
doar unul
suficient
siesi
mie
si
tie
care sa rastoarne lumea cu curul in sus
si sa ne pomenim lilieci
dezmierdandu-se
intr-o cabina
de proba
la mana a doua
incercand mantii descusute
de ingeri ciungi
cu pometii descarnati
de ciupelile varsatului de vant

ah iubito de ce caut
in van cuvantul ala
pe care amandoi il cunoastem
ca pe propriile buzunare
cu firimituri de eugenii
si cocoloase de bilete ratb
ingalbenite printre chitante fiscale

pastrate cine stie? poate viata asta
aseptica si pasteurizata,
cu termen
de garantie nelimitat
are si ea defectele ei de fabricatie
si ne-o ramburseaza
aia la pravalie
dandu-ne la schimb

una mai linistita,
cu salarii,
copii,
abonamente
si un regulat
succint
duminica dimineata.