Ceramică spartă
Câțiva nori pe cer.
Uitată undeva într-un ungher
Stătea culcată ultima serată

Așternută pe-o pânză
Privea cu ochi plini de uimire
Cum trece timpul
Și oamenii uită de a ei trăire
Cum sticla se topește în imagini mișcătoare
Și ea stând singură și tristă
Cerșește o batistă
Căci oamenii ce-o locuiesc,
Într-o ploaie de culoare
Cu reci și sumbre amintiri … Pălesc.