Aici sunt neștiut de
copacii care-mi cresc în umeri
iar asfaltul îmi derutează pașii
ce bâjbâie pe lângă banca
pe care aduc cu Bacovia
Acolo mă întind
pe caldarâm
și frunzele îmi dau pașii
de gol
mă urc în copac
cu sufletul gaj la rădăcină
să văd cine-mi scutură umerii
de flori
Dincolo am fost doar o data
nehotarât între linia orizontului.