Și totuși Ofelia nu-i mai oferă merișorul
cu solzi noptatici prinși în ramuri de zei necunoscuți.
Ofelia îi respinge buzele, refuzând să mai cânte pentru el,
în vreme castanele arse de sângele inocent
al copiilor pocnesc cu zgomot.
Ofelia nu vrea să se roage pentru el.
De-alungul împletitelor drumeaguri ninse,
ce îi poartă pe călători departe, ea își va continua calea.
Iar el se va afunda în mijlocul furtunilor,
se va izbi de stânci risipindu-și cioburile singuratice
Atunci Ofelia va cânta urmărindu-i umbra,
va binecuvânta fantoma
aceluia ce va domni peste spectre.