După obisnuitul început se zic Condacele si Icoasele

Condacul 1

Cine este Aceasta, ca zorile de albă si curată?
E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.
Stăpână Porfirogenetă si Doamnă a diminetii,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vietii,
spre Tine noi alergăm, arsi, mistuiti de dor!
Ia-ne si pre noi părtasi ai sfântului munte Tabor.
Si fă-Te si nouă
umbră si rouă,
Tu, adumbrirea de har,
să-si afle firea
noastră înnoirea
dintru plămadă de har.
Ca să-Ti strigăm cu toată făptura
într-o deplină închinăciune:
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Icosul 1

Cincizeci veacuri, să-mplinească
prin Avraam si prin David,
spita Ta proorocească
cerurile a obosit
cu lacrimi si plecăciune;
hărăzind neprihănit
carnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfânt în Tine cântă
ca-ntr-o floare de slăvire.
Firea prin Tine cuvântă
dorul ei de izbăvire.
Si esti Doamnă Ipostasul
laudelor suprafiresti;
încât noi prinsi de extazul
dragostei dumnezeiesti
asa să ne sune glasul:
Bucură-Te, rod învăluit cu sinaitic soroc;
Bucură-Te, Tu ce-ai zămislit Zălogul de foc;
Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt;
Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfânt;
Bucură-Te, mestesugul ceresc de mânecată mântuire;
Bucură-Te, filosofia cea vie de dreaptă îndumnezeire;
Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se mai poate;
Bucură-Te, unitate si salbă a simboalelor toate;
Bucură-Te, strună si sunet, arcus si alăută;
Bucură-Te, trup si întrupare de veselie neîncăpută;
Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii desertăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Condacul al 2-lea

Precistă prea-mângâioasă,
Doamnă Pruncă Cuvioasă!
Cu străina cuviintă a cuvântului Tău cald
si chemarea cu priintă dintru a mintii rugăciune,
cea dintâi Tu ai intrat la pristolul de minune,
sfânta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.
Cu îndrăznită întelepciune,
Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn
biruind blestemul firii, greul vietii noastre domn,
prin puterea curătiei, pentru care pururea
Celuia ce ni Te-a dat să-I rostim înflăcărat: Aleluia!

Icosul al 2-lea

Fecioară a neînseratului veac,
Sfânta Maică a Luminii!
Ascultă-ne si pre noi cei din păcat,
netrebnicii fii ai tinii!
Preablândă, bună, preasfântă Fecioară
polata Domnului Iisus!
dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară
deschide-ne "calea de sus".
Ca prin aprinsă descoperire,
arcana doritului Mire
Si noi să putem asijderi cânta
asa cum Moise, dezlegat de sanda,
cu fata în văpaia de rug,
fierbinte de har Tie Îti striga
unele ca acestea-n amurg:
Bucură-Te, tulpină de lumină a Rugului nemistuit;
Bucură-Te, pridvorule de smirnă prin care Dumnezeu S-a ivit;
Bucură-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucură-Te, dezlegare care topesti tot lăuntricul ger;
Bucură-Te, toiag cu floare întru a inimii călătorie;
Bucură-Te, fir de răcoare izvorât în lăuntrica pustie;
Bucură-Te, parafă de jar până în suflet pătrunsă;
Bucură-Te, zăpadă a mintii de nici o patimă ajunsă;
Bucură-Te, măsura a opta a împărătiei din noi;
Bucură-Te, învătătură scoasă din bucuria de apoi;
Bucură-Te, mirare sărutată cu duhovnicească minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Condacul al 3-lea

Peste veacuri, Fecioară, eu Te aud,
prin gura lui Isaia proorocul de jar.
Si-n cerul Scripturii vorba Ta sună
cu toate înăltimile de dar:
"Că, iată, prunc ni se va naste
si un fiu nouă s-a dat.
Pe umăr cu semnul stăpânitor
iar Numele Lui: Minunat,
Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul păcii depline si Părinte al veacului viitor".
Acesta e Numele Lui,
Numele celor cinci cuvinte,
Sfânt numele Domnului
pe care Iisus îl va purta.
Suflete al meu, ia aminte,
cu totii să putem striga: Aleluia!

Icosul al 3-lea

Dintr-o Maică de-a pururi Fecioară
asa S-a zămislit, S-a întrupat,
Cel ce a păzit nevătămat
trupul Rugului de pară.
Cuvânt de rostit S-a făcut
Numele Domnului de slavă
Dumnezeul cel nevăzut
ce-n inima focului s-a ghicit,
Fata Frumusetii ceresti
Chipul cel nemărginit
pre Sine S-a încăput
cu măsură S-a măsurat
si aievea Cel nenumit
aci, printre noi, S-a arătat
în biruitor smerit
călare pe o asină.
Cercati dar, si voi, calea Numelui de Lumină
Călătoria cea preaînaltă.
Si de la moarte la viată veti trece
cu firea îndumnezeită,
ca toti să cântăm laolată
limpede si fără ispită:
Bucură-Te, temeiul prin care si în noi Dumnezeu Se încape;
Bucură-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;
Bucură-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dăruit;
Bucură-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit;
Bucură-Te, răgazul în care Logosul în noi Se ascultă;
Bucură-Te, pătrundere si împăcare cu firea noastră tăcută;
Bucură-Te, blândete prin care ajungem Emanuelului frate;
Bucură-Te, Călătorie prin care Duhul în sânge ne bate;
Bucură-Te, însingurare în care Cerul din inimă izbucneste;
Bucură-Te, limpezime în care îngerul în trup ni se urzeste;
Bucură-Te, curătie prin care Numele de slavă e în lume;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Condacul al 4-lea

Cum să aflăm odihna de la gânduri?
Maică Fecioară, Preasfântă Fecioară!
Cum să ne rupem de-ale patimilor rânduri,
necovârsitele ispite ce ne-nfăsoară?
Fă-Te, Tu, nouă "zicerea" râvnită,
"măiestria cea bună a-nduhovnicirii".
Cu ea să ne biruim firea robită,
până în scrumul despătimirii.
Si furaþi întru Tine, "Apatie luminoasă",
să putem si noi ridica
dintr-o laudă întreagă si nemincinoasă
un psaltiric si adevărat: Aleluia!

Icosul al 4-lea

Aprinsă floare a necovârsitei Văpăi,
De Dumnezeu Născătoare.
Tu chip al păcii văzut în foc într-un ocol de răcoare,
apleacă-te acum, Preabună, peste noi.
Si sub blânda Ta îndurare,
darnic ne dă să putem afla,
darul cel rar al Sfântului Fior,
răsuflul cel larg al odihnitului zbor,
din pieptul Porumbitei de argint,
pe care si Împăratul prooroc o vedea
pe culmile Vasanului plutind.
Si ne trece în făptură, fiecăruia în parte
acest aprins tain de bunătate
rupt chiar de la suflarea Ta.
Si ne pune pe buzele noastre întinate
măsura pâlpâirii celei curate
ca să-Ti putem învăpăiati cânta:
Bucură-Te, salt isihast cu zbor de binecuvântare;
Bucură-Te, răsuflul cel cast de pasnică înfiorare;
Bucură-Te, lancie de cuvânt în cugetatul văzduh;
Bucură-Te, întoarcere cu avânt a porumbitei de duh;
Bucură-Te, zare arcuită cu heruvimice aripe;
Bucură-Te, vecie oprită în încăperea unei clipe;
Bucură-Te, vâslă uriasă întru suisul cel ales;
Bucură-Te, sorbire a cerului, cu subtiatec înteles;
Bucură-Te, fântână acoperită cu unduiri de Apă Vie;
Bucură-Te, căldură iscusită crescută din Filocalie;
Bucură-Te, măiestrită aflare a tâlcului de-nchinăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Condacul al 5-lea

"Foc am venit să cobor pre pământ",
zice Hristos cu arzător cuvânt.
Si Preacurată, furtuna dragostei Lui
să ne aprindă cu tot răscolul pârjolului
si să ne umple de lumină nemăsurat
ca pre Tine, fecioară, care L-ai purtat.
Dragostea Lui să ne fie de nelipsit
cu Numele de slavă de suflet lipit,
Si cu fiece fir smerit de răsuflare
să se aprindă în noi a Numelui chemare,
Să ne ardem de pară în Dumnezeu
din toată dragostea Numelui Său.
Si-nvăpăiati de sărbătoare în Domnul asa
ca flăcările dragostei să strigăm: Aleluia!

Icosul al 5-lea

De la Tine întelegem Fecioară,
stăruinta cea neînteleasă,
si puterea pomenirilor line,
din ruga smerită si stearsă.
Da, firea apei e moale;
a pietrei - nespus de vârtoasă.
Dar ulciorul de deasupra de piatră
cu prelingerea lui din atârnare,
prin picul boabei de apă,
găureste piatra cea tare.
Fecioară, stăruieste, asadar,
si peste a noastră împietrire.
Si biruieste-ne cu picurul de har,
ca să-Ti cântăm în imn de slăvire:
Bucură-Te, îndrăzneala gingăsiei din "zicerea" Sfântului Nume;
Bucură-Te, ulcior al picăturii cu stăruintă anume;
Bucură-Te, statornicie luminoasă din piatra albă a Domnului;
Bucură-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;
Bucură-Te, cuib de gând, cel al Hristosului meu;
Bucură-Te, împărtăsanie de cuvânt din chemarea lui Dumnezeu;
Bucură-Te, revărsare de mireasmă pe care Fiul ne-o dă;
Bucură-Te, mătania cea în fir a lui "miluieste-mă";
Bucură-Te, iures ce mă răpeste si pre mine păcătosul;
Bucură-Te, noian de pomenire care-si sporeste prisosul;
Bucură-Te, harică depănare a unei grăiri de minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Condacul al 6-lea

Fecioară Preasfântă, în fata Ta
pururi, peste veac de rusine, se vor da
cugetarea si ritorii întelepciunii.
Că Tu esti sigiliul nestricăciunii,
Poartă - pentru cei isteti - încuiată,
si oglindă vie de trăirea minunii.
Tu cunosti că viata nu ne-a fost dată
să fie numai răstălmăcită.
Că ea se cere cu mult mai bogată
decât să fie numai trăită.
Ea e a Mintii de dincolo de gând si de loc,
de dincolo de sirul clipelor dăinuirii.
E vădirea unui cer lăuntric de foc,
peste fântânile inimii si-nfăptuirii.
E a Cuvântului lumii ce pentru ea se vrea
cale si întrupare spre vesnic: Aleluia!

Icosul al 6-lea

Fecioară si Maica noastră Curată!
Tu esti într-adevăr trezia,
vointa fruntii, în mir adunată,
ochiul cel dinlăuntru deschis
în rotundul zărilor toate,
inimă cu centrul învins
de străvezimea stărilor curate.
Tu esti cea mai dreaptă luare-aminte,
care unesti în puterea agerimii, dincolo de cuvinte,
într-un fulger al mintii:
ascutimea gândului de gheată,
cu arsura iuresului de viată,
caldul si recele puse-n cruce,
care pe Întelesul cel înalt Îl aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clară cheie de adânc
cu repezis iute si străin,
ce cu nimic nu clinteste sufletul Tău cel lin;
ci, dimpotrivă, Îti dă sfânta mare simplitate,
de care noi pururea ne uimim
si fată de care, pe cât se poate, ne plecăm
întreaga suflare să-Ti cântăm:
Bucură-Te, cruce a înflăcărării si agerimii alesului;
Bucură-Te, osia cerului cu luceafărul întelesului;
Bucură-Te, spargerea gândurilor cu al lor zădarnic stup;
Bucură-Te, oglindirea cea nevăzută, de dincolo de trup;
Bucură-Te, clestarul cel mai dinlăuntru al sufletului meu;
Bucură-Te, străpungerea strălucită a pomenirii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, psaltirion al inimii sub arcus de gând;
Bucură-Te, strigăt de cinci strune tot una zicând;
Bucură-Te, muzică negrăită a celei de-a doua nasteri;
Bucură-Te, înăltime unică a desăvârsitei cunoasteri;
Bucură-Te, logodnă la Numele cel de Întelepciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Condacul al 7-lea

La iscusinta Ta cea sfântă, Maică, noi venim,
sub palmele Tale să ne primenim.
Fiindcă la slăvita nuntă a Marelui Mire
e cerută o grijă de întreagă neprihănire.
Nu e îngăduită necurătia ochilor si a hainelor.
Nimeni dar, dintre cei ce sunt "ne-nvătatii tainelor",
de unele ca acestea să nu se atingă.
Cine va lăsa porcii din mărgăritare să se hrănească
si în vasele sfinte câinii să lingă?
Îndemnarea ca si primirea este numai duhovnicească,
Numai de la Tine, Maica noastră cerească.
Vino, dar, suflete smerit, împăcat si curat,
Si asa cu toti laolaltă ne vom avânta
din bucuria cea curată si întreagă a unui Aleluia!

Icosul al 7-lea

Prea-sfântă, prea-mărită, prea-frumoasă,
prea-filocalică Mireasă!
A nimburilor toate Împărăteasă!
Tu esti Maica binevoitoare
si dăruitoare
a tuturor celor sfinte;
zestrea cea vie a bunelor haruri,
celor din Taine, celor din Daruri,
din odoare, din palme si din cuvinte.
Esti Marea Predanie îmbietoare
si mult strălucitoare
a toată Iconomia de binecuvântări,
ca un policandru cu sapte lumânări
înaintea Marelui Tron dumnezeiesc
pentru care toti îngerii si sfintii Te preamăresc:
Bucură-Te, blagoslovenie pascală a împlinirilor noi;
Bucură-Te, vârtute patriarhală în crestet pusă peste noi;
Bucură-Te, înfiere iscusită spre îndumnezeirea tuturor;
Bucură-Te, scumpătate dăruită cu-atingere de har curătitor;
Bucură-Te, lumină miruită peste mintile cele smerite;
Bucură-Te, hărăzire cumplită de puteri sufletesti negrăite;
Bucură-Te, sporire vitează ce se dă inimilor întemeiate;
Bucură-Te, unire în cuget a toate Bisericile împăcate;
Bucură-Te, adevăr de safir întru simtirea noastră încrustat;
Bucură-Te, sechină însufletită ce ne dai linistea de Sabat;
Bucură-Te, voroava învesnicită peste tăcerea de minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Condacul al 8-lea

Împărăteasă, Doamnă Preasfântă,
Maică neispitită de nuntă,
Tu esti singura inimă de om întru care nescăzut
Numele de mărire cântă,
din tot rostul lui cel viu si neprefăcut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacurată
fiindcă în Tine doar, ca niciodată
inima omului,
cu inima Domnului
au bătut si bat laolaltă.
Rugăciunea ca un ornic al gândului si al cerului
curge la lăuntrul Tău
si se-ngeamănă cu limpedea ectenie a misterului
lângă dragostea lui Dumnezeu.
O, Tu, Cărută de Lumină neîntinată
ne-ntrecută, ne-nserată!
Îmbunează-ne si pre noi cu darurile inimii, Binecuvântată!
Si asa înzestrati si vrednici,
ca unei Biserici,
din toată fiinta Tie ne vom da
ca drept si sfânt să putem cânta: Aleluia!

Icosul al 8-lea

Maică a Domnului, Inimă de Lumină,
Maică a Domnului, Inima pământului,
Maică a Domnului, Inimă fără vină,
Maică a Domnului, Inima Cuvântului!
Către Tine râvnim rusinati si scăzuti
cu sufletul apus si genunchii frânti,
Că de atâta pacoste de păcat,
inima ni s-a învârtosat
cum e steiul cremenii albastre, mohorâtă nespus.
"Lăsatu-ne-a pe căile mintii noastre
Domnul să umblăm."
Ne atârnă prin pâclă gândul răpus.
Dar, iată, acum către Tine ne plecăm
Maica lui Iisus,
îmbrătisează-ne ca pre niste pietre ale vietii
dornice de izvoarele diminetii
diminetii neînserate,
si înviază-ne cu inimi noi si curate
ca să-Ti cântăm:
Bucură-Te, arca de aliantă a sufletului meu;
Bucură-Te, cufăr ferecat cu Numele lui Dumnezeu;
Bucură-Te, corabie vie ce plutesti peste talazurile lumii;
Bucură-Te, sicrias ferit de toate zădărniciile humii;
Bucură-Te, tronule pre care viata se întemeiază;
Bucură-Te, cutie de cântec prin care sună o rază;
Bucură-Te, naos cuprinzător al tuturor slujirilor de har;
Bucură-Te, chivot de gând al prea duhovnicescului altar;
Bucură-Te, hram al cerurilor, în care mintea-i liturghisitor;
Bucură-Te, sipet de foc în pieptul nostru al tuturor;
Bucură-Te, Biserică preadoritoare treimic să se cunune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Condacul al 9-lea

Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blând!
Sunt si eu din neamul Preacuratei, vlăstar înfiat de curând.
Către Tine mă aplec cu fruntea,
si mâna mi-o pun ca Toma la locul cel sfânt.
Strâns adunat în mine, asezat fără cuvânt
astept ca orbu-n puntea
"Luminii din adânc cea fără înserare,
si care-i pusă-n om ca un lăuntric soare
să lumineze întreagă în încăperea fiintei".
Cum nu te văd de noapte, grosimea de păcate,
Te pipăi cu sfială,
cu degetul nădejdii, cu degetul credintei,
cu deget bănuială, cu deget de dorire si chiar de îndoială,
Si neajuns as pune încă cealaltă mână;
dar inima străpunsă de fulger de arsură,
îndurerat de dulce cu răsuflarea-ngână
chemarea Ta întreagă si fără voia mea
bătaia rugăciunii aleargă spre lumină într-un Aleluia!

Icosul al 9-lea

Preasfântă Fecioară Atotfolositoare,
Tu esti mai înalt-străvăzătoare
decât tot vârful Mintilor ceresti
si cunosti si tot chipul rânduielii suprafiresti
pentru Schimbarea la Fată cea izbăvitoare.
Tu esti măiestria, esti mestesugul, esti hărnicia,
si toată sfânta migală omenească,
care la un loc ne face stihia
prielnică să se mântuiască.
Si pentru care gura noastră stăruie atâta să Te proslăvească:
Bucură-Te, încuviintată cunostintă a sfinteniei la amănunt;
Bucură-Te, sofianică stiintă a lucrării prin lăuntric cuvânt;
Bucură-Te, dumnezeiască îndulcire a Numelui ca mirul vărsat;
Bucură-Te, monahicească iscusire în cântecul de lacrimi udat;
Bucură-Te, măsură de picătură pentru o serafică pruncie;
Bucură-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;
Bucură-Te, cununa de litănii din nodul mătăniilor de păr;
Bucură-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevăr;
Bucură-Te, izvod de scăunel pentru isihia rugătoare;
Bucură-Te, Tu zborul palmelor la răpirea cea drept în picioare;
Bucură-Te, surâs de engolpion pentru a inimii uscăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.


Condacul al 10-lea

O! Doamna cea harică fără cusur
Fecioara cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pântec
Biserică născătoare a omului lăuntric!
Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire
din depănarea litaniei cu chemare subtire.
Si dă-mi naºterea cea luminoasă, Duhovnica mea,
ca din măsura Învierii să strig si eu: Aleluia!

Icosul al 10-lea

Tu, Darnica Maică, Povătuitoare de taină,
Doamna nădejdii, a înserării albastre,
Stăpână cu trei luceferi pe haină
si Sfântă Arghiră a neputintelor noastre!
Către Tine din nou, iată am silit!
Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.
Că după sfatul cel sfânt si binecuvântare
părtas m-am făcut la izbăvirea mea.
Hotărâre am pus, îndreptată si tare,
să nevoiesc, toată clipa, în a mă ruga.
Dar idolul de tărână, cugetul meu
nu-mi lasă răgazul să mă cuceresc,
să fac din rugăciune cristelnita lui Dumnezeu
întru zdrobirea inimii spre care râvnesc.
Ajută-mă, dar, Ajutătoarea mea
si dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăintei
ca să-mi spăl cu ele duhul neputintei
si învrednicit iar să îti pot cânta:
Bucură-Te, trandafirul cel plâns al întoarcerii de taină;
Bucură-Te, duiosia pocăintei ce ai lumina drept haină;
Bucură-Te, bogoslovia lacrimii, dezvăluirea Întelepciunii;
Bucură-Te, discernământ potrivit la suspinele lumii;
Bucură-Te, raiule dăruit cu toate ploile izbăvirii;
Bucură-Te, uimirea umezită din privirea copilăriei;
Bucură-Te, porfira sudorilor împărătesti ale Aminului;
Bucură-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului;
Bucură-Te, bunăvointa de rouă ce pe credinciosi îi întăresti;
Bucură-Te, ajutorintă, si-n cădere a celor neduhovnicesti;
Bucură-Te, omofor care te asterni peste orice slăbiciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Condacul al 11-lea

Multumesc Tie, Preamilostivă Maică-Fecioară,
că m-ai scăpat de moartea cea de-a doua oară,
Primejdia si ispita sunt doară spre cercare.
Si prin chemările cele fără de încetare
ale prea-luminosului Nume de putere
simturile si voia inimii mele
au intrat în praguri de tăcere.
Slobod de ele
astept să mă năpădească
auzul, văzul si graiul cel dumnezeiesc,
În mine de-acum doar acestea să se rostească.
Si Iubitul meu Însusi, Iisusul ceresc,
să vadă, să vorbească si să înteleagă
prin chiar văzul, auzul si voia mea întreagă.
Hristos să vietuiască asa
prin toată vlaga mea
Ca Domnul Însusi să strige prin mine: Aleluia!

Icosul al 11-lea

O, tu inimă si minte si cugete al meu!
Răneste-te cu întrebările la Fata lui Dumnezeu.
Oare ce semn de-adeverire au roadele ceresti?
Si ce răspuns să auzi si tu, în răspicări duhovnicesti:
De rourează peste tine chipul Vederii nezărite,
întru lărgimea cea de aur a închipuirilor sfintite,
adânc cu duhul tu vei fi pe strălucire adunat,
cum a fost duhul Precistei în Sfânta Sfintelor curat,
Si-ai să ajungi atât de nalt-răsunător si potrivit
cum e o trâmbită de laudă în care îngeri s-au rostit.
Si-ntru simtiri gingas vei fi ca floarea dreptului Iesei
care tresare-n patru zări în asteptarea Celor Trei.
Spre acest semn flămânzi suntem si Sfânta Doamnă să ni-l dea
ca-n mijlocirea-i milostivă toti să-i strigăm cu un stih asa:
Bucură-Te, Tu scară cu pragul în inima ce se închină;
Bucură-Te, ascetică neprihănire de rugăciune senină;
Bucură-Te, căldură de har ce până în carne năpădesti;
Bucură-Te, străină lucrare ce din urzeli ne sfintesti;
Bucură-Te, Tu apă cerească izvorâtă la gene din fund;
Bucură-Te, pace dezlegată de toată puzderia de gând;
Bucură-Te, luminis suitor al unei minti destărmurite;
Bucură-Te, vedere în duh a tainelor necovârsite;
Bucură-Te, ciudată străfulgerare spre capul scării negrăit;
Bucură-Te, iluminarea din inimă ce esti de nedestăinuit;
Bucură-Te, nemărginirea desăvârsirii cu trup de nestricăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Condacul al 12-lea

Tu esti Amma împărătească a sufletului meu.
Odihneste-mă sub adăpostul Chipului Tău;
ca sub privirile Tale de auriu cărbune
să ard si eu nemistuit,
din plămada arcanei de negrăit a trăirii de rugăciune.
Si dintru inelul Tău de răcoare,
Izvorule pecetluit,
din nou, mereu, să îmi pot împrospăta,
cu unda harului Tău de nelipsit,
marea pace a odihnei săltătoare.
Si mă încinge Sfântă Amma asa
cu veselia cea vie a biruintei
ca învăpăiat la alb să pot cânta
din toată isihia cunostintei: Aleluia!

Icosul al 12-lea

Maică a Domnului, Duhovnica iubitoare a pământului!
Odrăsluitoarea predaniei de taină a Cuvântului!
Tu esti dumnezeieste de lină si smerită,
dar precum vorbeste Cântarea Cântărilor,
Tu esti si nespus de dreaptă si cumplită
"ca niste ostiri sub steagurile lor".
Esti clară, esti senină, esti ascutită
ca un palos neîmblânzitor.
Si ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutători,
pe toti cei ce sunt ai "lepădării de sine" fiii Tăi sârguitori,
toti cei ai cetelor de pustnici, de anahoreti,
spita Ta toată de duhovnici întelepti,
ce au în grija lor comori de binecuvântare,
toate cele lămuritoare, curătitoare si îndreptătoare
ale neprihănirii si milostivirii Tale netărmuite,
toate cele ce la un loc sunt numite
"Gnoza cea curată" sau Mostenirea Sfintilor
si pe care ni le pui la îndemână vădite
prin slovele, palmele si vorbele Părintilor,
pentru care de-a pururi nu vom sti a Te lăuda
a Te cinsti, a Te preamări decât numai cântându-Ti asa:
Bucură-Te, Spadă oblăduitoare a predaniei isihaste;
Bucură-Te, garanta nemuritoare a înfierilor noastre;
Bucură-Te, năstrapa unde odihneste binecuvântarea Domnului;
Bucură-Te, zadă care străjuiesti sfânta prefacere a omului;
Bucură-Te, destoinică lucrătoare a măiestriilor tăcute;
Bucură-Te, arhistratega cea mare a războaielor nevăzute;
Bucură-Te, ochi care ocrotesti dintru dulcea asprime;
Bucură-Te, canon care rânduiesti cu ascutită agerime;
Bucură-Te, pavăză ce păzesti pământul celor vii;
Bucură-Te, portal care opresti tot chipul de necurătii;
Bucură-Te, roată de spulberare a duhului de urâciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune.

Condacul al 13-lea

O! Maică a Domnului, de-a pururi curată
si Maică a Omului binecuvântată!
Ca douăzeci si patru de alăute si potire
această închinăciune a noastră să fie
în revărsarea ei neîncetată.
Si către Preasfânta Treime, suită bucurie,
aducerea ei prea binemiresmată,
de pe palmele Tale către Hristosul Mire,
să-si treacă prinosul de dreaptă-slăvire.
Ca să putem cu Cerurile toate striga,
dintr-o îmbrătisată necovârsire
cel mai presus: Aleluia!

Acest condac se spune de trei ori, după care Icosul I si Condacul I.