Nu râd de poezie când își plimbă...


nu râd de Poezie când își plimbă
prin baruri sânii plini de silicon
nici când iubește orice avorton
drogat la greu și cu cercel în limbă
o las să-și poarte părul în șuvițe
zburlit pe țeasta rece de bastardă
și n-o oblig să stea într-o mansardă
ca să-mi lucreze timpul la iglițe
împușc mai bine gâște în parcare
decât să-i aflu pești cu limuzine
ori îngeri dând în gropi pe trotuare
Ea vine totuși, împletind în mine
picioarele perfecte-n disperare
și-o iert: din neghiobie și rușine