agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-08 | |
Am îndrăznit să-Þi privesc măreția
pe o cruce mare de dureri. Și-am plâns. În brațele mari, brăzdate, Îți las destinul meu și cad încet; deasupra mea stau îngeri de lumină cântând în jurul crucii mari de lemn. Știu că-n iubirea Ta n-am cum să pier. Pășesc încet, dar fără teamă – și caut pe pereții lați, înalți, urme de zâmbete încrustate, mâini calde și cuvântul Tău... Mă-nbrățișezi, Tu, Tată, pe mine, statuie atinsă de unicul ei Sculptor - doar buzele-mi sunt roșii de prea multă durere – și-apare lumina în ochii mei, ca o sclipire regăsită căci sunt a Ta, căci sunt iubită... Alt pas, în dreapta, stau ochi senini de fericire albă ai Celei care lacrimă durere și mângâiere, Ea – iubirea ce șterge obrazul de orice vânt prea rece sau prea dur. Tu, Mamă, fă haină statuii Sculptorului meu și fă-o lungă, albă, ca și-a ta, și-atât de lucitore, încât doar inimile ce te poartă adânc s-o vadă, s-o admire, s-ajungă până la ea. Frumos se-nalță turnurile-n depărtare cu dor mă cheamă liniștea și glasul catedralei; să mă întorc?... Eu, copilă, în haina Mamei, pe brațele Tatălui, încotro s-o iau, încotro e lumea? Am plâns pentru că nu te-am iubit destul. Ca să-Þi cer iertare că Te-am răstignit și eu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate