vom alege cu grija locul ceasul si lamele
intai briciul nu imi va tremura mana
voi cresta spinarea exact pe sira
am acest drept al inaintasului al fostului
al primei maini cu brici pe spinarea ta tabacita
pielea se va desface fara zgomot cuminte
ca o dimineata de duminica fara radio
fara zanganitul postasului la grilaj
fara tipetele creditorilor si ale ministrilor
in care mi-as dori sa fiu perfecta si tu nu m-ai lasa
as urca spre fontanela ta incet
apoi as cobori apasat intre fese
peste buzele tale prin pieptul tau
cu precizie o incizie fina
un testi-col eu
unul alice
ti-as da ocol briciul m-ar asculta
eu ficatul
inima ea
te-as transa cu iubire
si am avea amandoua
cate o jumatate din tine
a mea cu fierea scoasa la vedere
baltind o piatra de fluviu coclit


cel mai tare mi-e frică de singurătate
și de tăcere
sau de strigătele sufocate în mine la nesfârșit…de tot ce îngrop cu zâmbetul pe buze
o jumătate din mine se plimbă pe străzi fără sfârșit
o alta se dezbracă noapte de noapte într-o lumină pe care o caută pipăind negura
ia ce vrei și lipește-le dacă poți
nici măcar conturul nu se potrivește
nu e black and white
e altceva
alice versus o înjumătățire
de ce ne alegem doar cu jumătăți? și ce fac cu jumătatea mea?
nu mă știe mirosi
nu mă știe învăța
ca și cum aș îngenunchia în nisip
cu porția mea de inimă în mâini, câștigată cinstit
invocând ceva neștiut
mai bun poate, mai pur
până vine dimineața pot cânta toate vocile din venele mele


nu voi mai simti nimic
acum doar gandesc
cum se vor ridica toate cortinele
si firele vor trage de unghiile tale =
= urme de linx pe experienta unui sentiment condensat
in cel mai coborat cerc
nu voi mai simti nimic
voi gandi la urmatoarea lama
iar nodul va chema dezghetul icnit
ocupati aceasta nasalie partilor
impacati-va intre voi
(alice nu va dori nimic trecut prin tomograf)
una unsa cu nestle
alta cu sange inchegat
apasati concetateni apasati
cine va opri sangerarea are un bonus=
=o excursie in canare
eu cu sacosa in mana si vulturul pe umar
azi avem ficat
zboara nu intarzia la cina
gandesc
mananc
nimic nu mai simt

cum nu mai sunt eu
un ceva fără rost c-o bucată din tine
mi-am înălțat un castel printre voi
unde să nu mă atingă nimic, să mă știu vrăjitoare diabolică departe de lume sub bolțile mele plânse
în loc de vrăji am gust de oameni pe buze
dar uit mereu asta
after all sângele curge șiroaie de pe degete pe marginile catifelelor mele până jos...jos la voi, neștiutilor
oricâte inimi aș ține în palme
nu se naște nimic nu răsare nici iarba pe locul chirurgiei tale
așa că, îmi apuc rochiile de poale și mă târăsc
culeg vreascuri și pietre
să fac vatra unde va deveni tot
un final
toate cuvintele așteaptă la rând în sticluțele negre
mai sărut inima mea o dată și o pun pe foc
arunc totul și scânteile și blestemele
presar șuvițe și peste toate
hainele mele pătate
până în zori
când va fi doar scrum
o să-mi trec tălpile prin el o să șterg tot

numai eu voi ști cum ai putut fi!