a fiert până când s-a scurs colagenul din el
în bălți mici pe sub arcurile patului care se oglindeau
precum guzganii pe prund

serviți o puncție făcută cu neonul cu burta în jos masând
coama bolnavilor care
gâfâiau
rezolvau ecuații bețivindu-se la gândul că
mult mai demult
relele maniere erau cărate pe targă prin spitalul
cu holuri precum galeriile de mină
chirurgii cu lămpaș în frunte
scoteau cărbuni din burțile bolnavilor
greblau carierele de sub piele cu escavatoare tăioase

uitați-vă de ce fierbe gheorghe
și nu se uita nimeni
se-auzea departe un felcer cum țipa injectându-se
șoferii de la ambulanță căutau repede în torpedou
orarul țipetelor

feriți-vă de ce zice gheorghe
și toate asistentele scuipau pe sâni
construiau în colțul saloanelor
câte-un templu cu luminițe strerile
albicioase
cu poza lui hipocrat în locul maicii precista

gheorghe tot fierbea
se mai umflase
și se făcuse ca racu'

în timp ce colegii de salon opinau
ăsta moare
dacă gheorghe mai merge în curu’ gol
dau o tărie la tot spitalu'
mă însor
mă duc la tămâiat în tombuctu
fac sex trei zile cu baba safta
bocitoarea
mă sinucid și pun ca epitaf chestia aia
cu preacuviosul sevastian
care umbla după moarte pe la marginea orașului
și răspundea oricui că medicul i-a zis că are probleme
de circulație periferică

și gheorghe era tot acolo
fierbând de furie până când a zis bă
eram hotărât să mor aci dar îmi bag picioarele
da-ți-mi hainele că plec acasă