Să scurmi printre noroaiele din vise,
Să simți cum puți când doar frumosul vrei.
Asta doresc! Să regăsești trimise,
Frânturi de viitor fără temei.

Iar când duhoarea-ți străpezește țelul,
Fardând mirosuri pestilențiale,
Nici nu-i mai crede morții tale felul
De-a te-ndruma în zone abisale.

Pluti-vei ca un abur peste iaduri
Pierdute prin noroaiele din vise,
S-o scurge toată ura printre vaduri,
Săpate-n năzuințele ucise!