dincolo de ceea ce gândesc
mi se hotărăște o soartă: trupul
să-mi fie cuprins de gheață
și literele grele să-mi apese pe suflet
așa cum am învățat să vorbesc,
să-mi desenez urmele
și voi fi hulit sau iubit.
dincolo de gândul meu stă
mereu treaz un altul, nemișcat,
fără răsuflare, de fiecare dată
înaintea somnului îl aud țipând
și nu-mi doresc decât
să pot spune: sunt liber, sunt pasăre!