privirea lunecă-n tăcere
și să-ndrăznesc parcă îmbie
să îți răsfir ca adiere
cosița lungă arămie

să nu te temi când mâini pe coapse
ți-oi așeza întâi ușor
căci ele fi-vor doar sinapse
nestăvilitului meu dor

iar para buzei pârguiește
piersici în sâni când îi dezmiardă
dulceața lor ademenește
și pe oricine pot să piardă

ales îți sunt iar tu aleasă
ca flăcări gemene în ruguri
mire ți-oi fi iar tu mireasă
ce se vor odrăsli în muguri