Dacă-mi acopăr privirea cu umbra trecutului,
Mii de coșmaruri mă prind în jocul lor;
Dacă las prezentul să mă orbească sub pleoape,
Amarnic se mai rotesc renunțările inimii.

Și știi tu, umbră a zbuciumului meu,
Că în rotirea ta de frunză renegată toamna,
Îmi amețești cu zbor de fluture uitat
Și ultimul strop de sânge-nveninat?