Oda generalilor lor

Comandanti ai ostii noastre, insemnati cu stea pe umar,
Obligati de-o cruda soarta sa zdrobiti avantul tanar,
Voi ce-n apriga disputa-n primul rand ati fost in piata,
Voi nepasatori de moarte, dispretuitori de viata,
Dupa cruda tragedie n-ati mai facut uz de arma,
Dragi viteji fara de teama, si v-ati retras in cazarma,
Ca apoi cu demnitate, fara graba pot a spune,
V-ati intors si aratat-ati iar virtutile strabune,
In cumplita inclestare cu-acel inamic fictiv,
Ati pastrat prin jertfe grele fiece obiectiv,
Spre-a invinge-atunci dusmanul ca un zid v-ati ridicat
Iar acesta in deruta rapid s-a dezintegrat,
Ati fost fermi, dar drepti si pasnici cu dusmani capturati,
Ce-au fost, fara discutii, imediat eliberati,
Iar TV-ul prezentat-a lumii prinse in mirare,
Eroismul de legenda, faptele umanitare,
Ca la Otopeni prin gloante, ca si la C.C. cu zborul,
Chiar si ghipsu-n care Victor cel dintai a pus piciorul,
Unii nu puteau sa creada sa singuri veti rezista,
Si-au dorit, cu eleganta, masiv a va asista,
Ati raspuns cu demnitate, ofertei de ajutor,
De-asta azi cu modestie va prezint al meu onor!
Mandru sunt si sunt ferice, lumea toat-acum va stie,
C-ati ajuns prin capitale maestrii, in diplomatie.