agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2492 .



Chipuri identice
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bodoganel ]

2002-06-15  |     | 



Pe banca,langa mine sta un om
Dar acest om are o fata ciudata,
Privirea lui este indreptata undeva spre infinit
Iar gandurile-i parca vor sa evadeze din idei.

Ma uit la el si-l ating usor;
El tresare si ma priveste nedumerit...
Ochii lui ma infioara profund
De parca m-ar hipnotiza.

Si il intreb:- Domnule,va simtiti rau?
Dar el privindu-ma in ochi imi zice:
-Nu ma simt rau, ma simt... parasit!
Si eu indurerat de raspunsul lui ma intristez.

Il intreb iar:- Cine sunteti dvs.?
Dar el privindu-ma absent imi spune:
-Sunt chiar tu!
Si zicand aceasta s-a ridicat si a mers catre soare.

Am observat ca in loc de brate avea aripi,
Iar in gand imi suna obsesiv raspunsul lui...
Dar el ghicindu-mi gandul imi zice:
-Sunt protectorul tau.Sunt chiar tu!
Vino cu mine; imi mai zise el,
Pentru ca suntem unul si acelasi
Daca vom merge amandoi pana la capatul pamantului
Nu ne vom pierde niciodata!

N-am stiut ce sa-i raspund si am stat pe loc
Dar el nerabdator si trist a plecat grabit.
In clipa aceea am simtit cum sufletul meu
S-a transformat intr-o salcie plangatoare leganata de vant.

S-a rupt in doua sufletul din mine,
O parte a plecat cu omul inger
Cealalata parte a ramas in mine
Tanguindu-se dupa jumatatea lui.

Acum eu am o fata ciudata.
Privirea mea este indreptata undeva spre infinit,
Ochii mei sunt nedumeriti si tristi
Privind mersul spre soare a omului inger.

-Stai! ii strig speriat, asteapta-ma si pe mine.
Dar el privindu-ma cu repros imi spune:
-Acum e prea tarziu; nu mai poti veni cu mine
Pentru ca nu crezi in omul de langa tine.
Stii tu cine sunt eu? -imi spune el cu repros-
Eram o parte a chipului tau trist,
Eram jumatatea gandurilor tale...
Eram cu tine pentru ca eram chiar tu!

Si omul inger a plecat lasandu-ma singur pe banca.

Nu mai am altceva de facut decat sa sper
Ca omul inger va veni inapoi...
De aceea imi indrept privirea undeva spre soare
Asteptandu-l pe el.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!