Coarne ascuțite, coadă de berbec,
arătarea nu-mi dă pace.
Dau să trec
indiferentă, cu ace-
lași pas nemuritor și sec
pe lângă,
nu-mi plec
privirea, nu mi-o pângă-
resc. Îmi suflec
doar o geană
cu nimb de bec,
o rădă-
cină de cuvânt îmi frec
până la sânge
de suflet și de buze. Îmi petrec
gândurile înge-
nunchiate de statuia unui zeu aztec
cu rânjet știrb și asimetric.
Îmi aplec
urechea spre ric-
tusul zevzec
rostind un ton înalt, inițiatic:
y.


iunie 1999