Cucuruz verde
Ca două picioare de fată tânără, desfăcută
Și părăsită în lan.
După ce nu s-a mai jucat cu păpuși
A îmbătrânit repede
De la dorință, la moarte
În van.
Cucuruz verde
Ca o ciocârlie ce moare de inimă, în aer,
De atâta frumos, agață panglici negre pe caer.
Cucuruz verde
Ca un prost care iubește
E mințit și se stinge
Dar el tot pe ea o dorește.
Cucuruz verde
Ca o sapă fără mîner
Rugându-se să plouă
Să nu-și piardă stăpânul banii
Smulși de cer.