timpul mi te împarte undeva spre centrul țării
acolo unde poate doar Sfântul Gheorghe
închenunchează peste cuvinte într-un cântec de râs în doi
această noapte a purității tainice o deschidem împreună
deasupra dimineții albastre din care va ieși lumina
hai să strivim ploaia în mii de fărâme și s-o așezăm
în mirosul fructelor coapte

vei vrea să dai visului formă să mă implore cu priviri de bărbat
în seara aceasta sălășluiesc în mine zăpezile unui anotimp
hoinărești peste obrajii mei și te oprești undeva în colțul gurii
iar cerul meu e mult prea albastru e ca o tăcere în taină

mă pot dărui
ca într-o rugăciune