să te sărut din suflet în afara
în urmă rămâie doar noaptea în cele din urmă
luna nu se mai transformă în fecioară despletită
doar pietrele povestesc urmelor de asfalt
atâta lumină câtă mi-ai adus iară

vine o vreme când ploaia nu
atunci te sperii de fuga neștiută a zilei
de praful nemodelat printre degete
de statuile de nisip pradă mării
și câteodată de strigătul scoicilor
uitate pe spate de val

în sufletul meu este liniște acum
bine ai venit acasă ce bine