plouă peste haina verde cu rugină
vântul bate mai firesc
prin cotloanele întunecate
ale sufletului meu.
mă uit în ochii tăi cei negri și văd
tinerețea,
un hău de unde am ieșit de multă
vreme,
ca să rătăcesc mereu alături
de tine:
două anotimpuri suntem noi
-la tine e cald, soarele-ți strălucește
și-n privirea plină de viață…
-la mine aceeași vreme mohorâtă
de la echinocțiu încoace
tu zâmbești...,
eu plâng!