Am lasat o clipa vantul sa colinde...
urma lui incerta poposi
prin parul tau, rasfirandu-l.

Doua jilturi pe terasa
iar ploaia nebuna ne spala
de dorinte si pacat.

lumina stele-i din ochii-ti
pierdu stralucire
innecata-n tristete.

Singuratatea ei stangace
mentine intact nectarul
suferintei albastre.