Naomi cred că Raiul nu există
de când hodorogul de Faust
cu mucii-n batistă
l-a părăsit
și-a devenit stăpân
(dintr-o maimuțăreală egoistă)
al uriașei moșteniri de holocaust
de-aceea tu ești stearpă
precum tristă

albindu-ți sângele și părul
în vintre ți-a lăsat doar boască
roata se-nvârte în neștire
un cerc perfect definitiv
Adam înghite iarăși mărul
și ne explică evaziv
c-o să-l aștepte la ieșire
o Naomi cu mâini de apă
frigidă stearpă și subțire
precum o noapte de iubire
c-un pântec rece ca o groapă