Morcovul de dimineață
Se trezi cu mintea-n ceață
Și la iepure se duse
Și îi spuse:
-Tu, Preamărite Iepurilă,
Cu incisivii tăi de demiurg,
Să știi că nu vreau nici un fel de milă,
Vreau doar ca să trăiesc până-n amurg.

Un ochi deschise iepuriciul,
Apoi deschise și pe celălalt,
Văzu în morcov un deliciu,
Și-apoi se auzi un salt...
............................................
Un soare mult umplea pământul de lumină,
Un aer cald plutea spre nicăieri,
Un nor făcu o umbră fără vină,
O schismă din momentul unei veri;
....se consuma plăcerea,
Se îngâna durerea...
Se așternu tăcerea...